PROMOVAREA FOLCLORULUI LOCAL
„ Folclorul nostru… nu numai că este sublim, dar te face să înţelegi totul. E mai savant decât toată muzica aşa-zis savantă. Şi asta într-un fel cu totul inconştient. E mai melodic decât orice melodie, dar asta fără să vrea. E duios, ironic, trist, vesel şi grav.”
George Enescu
Folclorul românesc, fiind deosebit de bogat, constituie una din mândriile noastre naţionale. Prin mesajul său, trezeşte în sufletul copilului sentimente de adâncă dragoste, admiraţie şi mândrie faţă de ţara în care s-a născut.
Dispariţia obiceiurilor şi datinilor populare prin nepracticarea lor de către copii, elevi şi tineri, dispariţia formaţiilor de dansuri populare în şcoli, lipsa motivaţiei copiilor şi elevilor pentru purtarea portului popular, înlocuirea folclorului local cu arhicunoscuta „discotecă” de sâmbătă seara, au fost pierderi imense privind reprezentarea şcolii cu ceea ce este mai frumos şi mai emoţional: portul popular specific zonei folclorice, frumoasele tradiţii şi datini practicate la zi de sărbătoare şi inegalabilele dansuri şi melodii populare.
Folclorul reflectă o anumită viziune despre lume, viaţă, exprimă noianul de idei, sentimente, convingeri pe care poporul le-a trăit şi pentru a căror înfăptuire a luptat în decursul istoriei sale milenare. Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită de comori pentru toţi aceia ce-şi iubesc patria şi neamul.. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou, cum spunea Anton Pann:
„ De la lume adunate
Şi-napoi la lume date!”
Frumuseţea folclorului românesc este completată de portul, obiceiurile şi meşteşugurile ţinutului binecuvântat prin statornicia credinţei sale faţă de Dumnezeu.
O caracteristică a poporului român este aceea că românului îi place să cânte, posedând calităţi vocale deosebite.
Frumuseţea portului naţional, atât de diversificat prin regiunile ţării noastre, frumuseţea dansului şi cântecului popular, la fel de diferite ca zone de provenienţă, datinile şi obiceiurile străbune, obiectele de artă populară lucrate de mâna şi cu sufletul de către artişti populari, sunt valori spirituale româneşti de netăgăduit.
Folclorul reprezintă o enciclopedie poetică a vieţii. El oglindeşte, în forme multiple şi variate, sentimentele, gândurile şi năzuinţele poporului nostru, exprimate în diverse forme artistice, literare, muzicale, coregrafice, mimice, etc. Fiecare obicei îşi are semnificaţia lui.
Cunoscând importanţa folclorului şi, iubind mult muzica şi dansul popular, am considerat ca o datorie de suflet pentru mine, pentru elevii mei şi părinţii acestora, transmiterea fondului de valori al creaţiei populare , ştiut fiind faptul că un popor care nu păstrează şi nu-şi cultivă tradiţiile, îşi va pierde identitatea. Cunoaşterea, valorificarea şi transmiterea folclorului local fost în atenţia mea la toate generaţiile de elevi pe care le-am educat.
În acest sens, am valorificat orele libere de sambata si dumineca, dupa programul liturgic, căutând, încetul cu încetul, să sădesc în sufletul copiilor dragostea faţă de creaţia populară. Folclorul dispune de valenţe formative multiple, contribuind la formarea personalităţii umane.
Având în vedere aceste considerente, am iniţiat programul educaţional „Promovarea folclorului local”, program ce a avut drept scop realizarea de costume populare autentice şi a unui ansamblu de cântece şi dansuri populare din zona Botosaniului( nordul Moldovei).
Deoarece receptarea mesajului unei creaţii folclorice nu este posibilă fără învăţarea unui limbaj folcloric, am familiarizat elevii cu arhaisme şi regionalisme. Concomitent cu însuşirea „gramaticii” limbajului folcloric, elevii au dobândit cunoştinţe pe care le-au folosit în aprecierea frumosului. Interesul pentru arta folclorică a crescut, iar ei au decodificat mesajul unei opere populare..
În orele de pregatire cu D-nul instr. Fediuc Mihai am exersat ritmuri muzicale şi melodii vechi în care elevii au învăţat paşii de horă şi sârbă. La aplicarea în practică a paşilor de horă şi sârbă, ei au introdus, pe rând, strigăturile şi chiuiturile.
Jocul din zona botasneana surprinde o gamă largă de paşi lini, uşor legănaţi şi paşi accentuaţi, bătuţi la podea, care te îmbie oricând să te prinzi în joc. Paşii sunt însoţiţi de deplasări mici şi mari spre dreapta şi spre stânga, înainte şi înapoi, în cerc şi semicerc ori efectuaţi prin învârtiri în perechi, antrenând vârful piciorului în executarea bătăilor de picior.
Activitatea, care a însemnat de fapt o alternativă a evaluării proiectului educaţional, a avut un real succes. Copiii, părinţii, bunicii , cadrele didactice şi oaspeţii au trăit emoţia şi bucuria transmisă de forţa cântecului şi dansului popular moldovenesc, însoţit de muzica. S-au prins în hora moldovenească cu toţii: copiii, părinţii, bunicii, cadrele didactice şi oaspeţii.
Ansamblul nostru cuprinde melodii şi dansuri din zona judeţului Botosani, obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă, obiceiuri de nuntă, dansuri specifice fetelor, dansuri bărbăteşti.
Pentru a ajunge la un nivel înalt de interpretare s-a pornit de la însuşirea liniei melodice şi a ritmului dansurilor. Prin exerciţii ritmice, cu bătăi din palme la început, apoi pe fond muzical, elevii au trecut de la paşi simpli, efectuaţi individual, la paţi în perechi, apoi în grup. Aceste exerciţii s-au efectuat în orele de repetiţii din afara orarului şcolar, cât şi în cele de educaţie muzicală şi educaţie fizică.
Pentru ca elevii să-şi motiveze participarea la această activitate, a fost importantă atmosfera realizată în timpul repetiţiilor, caracterizată prin bună dispoziţie, dar şi seriozitate. Am observat, de asemenea, o mai bună colaborare între copii, interes pentru eveniment, o închegare a relaţiilor şi un respect deosebit pentru creaţia folclorică, pentru portul nostru tradiţional. Starea emoţională este mare, copiii socializează mai bine unii cu alţii, astfel încât întregul proces instructiv-educativ are de câştigat.
Serbările, manifestările cultural-artistice sunt momente de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi şi bunici. Ele aduc lumină şi în suflet, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân ca momente de neuitat în viaţa fiecărui copil(tânărul , adultul de mâine). Acestea contribuie la educarea copilului în spiritul dragostei faţă de patrie, la formarea şi consolidarea sentimentelor de iubire faţă de ceea ce este frumos. Prin cântec şi dans, elevii cunosc mai bine trecutul, tradiţiile, frumuseţile ţării.
Competiţia artistică este un prilej de afirmare a copiilor în condiţii recreative care nu supraîncarcă, însă consumă timpul liber în forme atractive, mult îndrăgite şi care, bine organizate, completează procesul educativ.
Bucuria evoluţiei pe scenă, satisfacţia succesului la serbări şi concursuri, atmosfera sărbătorească în care copii au purtat costumele populare, sentimentul bucuriei de a fi admiraţi, sunt trăiri fără egal care îmbogăţesc capacitatea afectivă a copiilor şi îi apropie de înţelesul rolului artei în societatea noastră.
Totodată, prin participarea la concursuri şi manifestări artistice, elevii contribuie nemijlocit la creşterea prestigiului şcolii, al clasei, al familiei şi al lor.
Dar, cu toată dragostea mea pentru muzica şi dansul popular, trebuie să recunosc că, fără înţelegerea şi ajutorul părinţilor nu puteam realiza acest ansamblu folcloric.
